Calatoria poate nu iti asigura succesul, insa te apropie de acesta!

Daca te ridici si faci ceva, ai mai mari sanse de reusita decat daca stai pe loc, fara sa actionezi. Conditiile in care traim ne-au fost date insa nu am primit si indicatia “NU SCHIMBA”! Aceasta afirmatie te incurajeaza si iti da permisiunea de a te ridica dracului de pe locul in care te afli acum (in cazul in care nu iti place), si sa pui mana si sa schimbi ceva. Buruienile ti-au napadit gradina? Pune mana si sapa. Ai atat de multa putere in mainile tale si poti sa iti creezi si sa dai forma vietii tale, intocmai dupa pofta inimii tale, si nu a celorlalti! Focul care a alimentat plecarea mea a fost frustrarea mea cea mai mare: faptul ca ma simteam “folosita”, folosita de oameni, de imprejurari, de MINE! Eram pusa in situatia de a face ceva zilnic, ceva ce nu imi aducea nici o fericire. Nu simteam satisfactie sau implinire, cel mai pozitiv sentiment pe care il simteam era resemnarea. Evident, celelalte clasice le stii: furie, ura, mila dezgust,etc. Toata gama de sentimente mai putin “crestinesti”. Insa calitatea sentimentelor s-a imbunatatit si  a crescut in intensitate. Acum experimentez zilnic stari precum: entuziasm, fericire, implinire, “zambet interior”, placere, pofta, etc. Evident ca mai dau “pa laturi” ,insa mult mai rar. De cand am inceput sa fiu artist de strada, acum 3 ani, simt ca am crescut cat n-am facut-o in 10 ani. Experienta zilnica cu fel si fel de natii, provocarile zilnice si lucrurile spontane si neasteptate ma fac sa experimentez o gama laaaaaaarga de sentimente , in fiecare zi. Ma trezesc dimineata cu entuziasm, si abia astept sa incep ziua. Cafeaua de dimineata (cea cu lapte de soia si miere), ma face sa nu mai vreau sa lenevesc in patul comod nici macar o clipa. Chiar daca e racoare in camera, imi iau sosetele in picioare si asa tiptil fug in bucatarie. Colegii/colegele de apartament cred ca inca dorm, dar stiu ca o sa ii trezeasca mirosul de cafea. In casa in care stau simt echilibru si armonie, cu mici “neajunsuri” cateodata, ca deh’  , nu poate fi totul perfect.

Verific e-mailul si comenzile de caricaturi din ziua respectiva, si incep sa fac o ora de rebound inainte sa plec de acasa. Nu am mereu chef, insa o sa am curand examen (vreau sa fiu instructor SuperJump), asa ca nu vreau sa ma prinda nepregatita. Citesc in timp ce sar, si sar in timp ce citesc si din cand in cand mai sorb un pic de cafea. Dupa ce am terminat ora de dimineata, fac un dus si ma pregatesc sa merg pe strada. Iau metro-ul, si cele 20 de minute, pana ajunge la urmatoare legatura, le folosesc ca sa mai citesc un pic. Termenii si explicatiile sunt un pic greoaie deoarece sunt in italiana, si am nevoie sa citesc de mai multe ori ca sa fiu sigura ca am prins corect intelesul. Schimb metro-ul si de obicei aici ascult muzica, atunci cand nu canta nimeni pe metro..sau cand canta! :))) Ajung pe strada, imi iau lucrurile si merg sa imi instalez sevaletul si lucrarile. Variantele sunt doua: Indienii sunt deja pe strada si isi vand maruntisurile, printre care flori si fluiere, iar asta inseamna ca este o dimineata linistita si ca se poate lucra. Cand nu prea vezi tipenie de artist, e de asteptat un pic. Ar fi varianta sa schimb locul, ceea ce mai fac cateodata, insa nu imi prea place sa lucrez singura. Aici ma simt in familie, iar cand este posibil prefer sa lucrez alaturi de ei,  cu bune si cu rele.

Ziua buna sau nebuna, pe la 18:00 merg inspre casa, deoarece ma asteapta ora de crossfit. Pentru mine este o delectare..nu pentru ca sunt foarte buna la asta ci pentru ca imi place foarte mult echipa din care fac parte si pentru ca finalul orei imi aduce eliberare si un plus de energie. Acum simt ca toate stau bine “in mine”, si ca pot sa plec linistita acasa si sa imi termin caricaturile. Ajunsa acasa imi gatesc ceva, si seara (cand dieta o permite) imi mai ofer o alta cana de cafea cu soia si miere, si ma pun sa mai desenez cateva caricaturi. la final, inainte sa ma pun la somn am o stare de relaxare si entuziasm in acelasi timp. Vreau sa dorm ca sa fiu odihnita a doua zi dar parca in acelasi timp as mai sta sa mai lucrez. Cand faci ceea ce iti place nici o clipa nu simti ca lucrezi, si la fel simt si eu! Multumesc zilnic si sunt recunoscatoare pentru curajul avut si pentru ca mi-am redus cat de cat la tacere fricile care ma tineau pe loc!