In urma cu un an m-am indragostit de o persoana foarte speciala. O avem alaturi de foarte multi ani, dar nu cred sa ii fii remarcat pana acum frumusetea. O sa iti sune extrem de ciudat, insa m-am indragostit de mine. De cand am inceput sa fiu artist de strada, in urma cu aproximativ 2 ani, a inceput o etapa total noua si extrem de interesanta in viata mea. Functionand in afara “legii” si facand toata ziua lucrurile pe care eu alegeam sa le fac, am inceput sa fac cunostinta cu adevarata EU. Am inceput sa fiu tot mai aproape de mine si sa imi ascult tot mai des dorintele, sa fiu mult mai atenta la nevoile mele, si sa am mult mai multa compasiune fata de mine. Am invatat sa fiu blanda, iertatoare si protectoare. Am inceput sa imi ascult “vocea inimii”, sa tin cont de cerintele inimii si sa incerc sa le satisfac tinand cont si de rationament. Acest proces a dat nastere unor convingeri mult mai apropiate esentei mele, unor noi si sanatoase puncte de vedere. In timpul procesului am trecut prin diferite stari de la neincredere fata de gandirea mea si a celorlalti, la scepticism maxim si entuziasm extrem. Un pic se bateau cap in cap, dar eram in prin proces de schimbare si era de asteptat ca eo-ul meu sa se revolte sau copilul din mine sa se teama. Imi luam la intrebari credintele de pana atunci si tot analizand reactiile mele si ale celorlalti am ajuns sa inteleg mult mai bine interactiunile dintre EU si EI. Am taiat, am slefuit, am curatat si am dat de o varianta a mea care mi-a placut foarte mult insa aveam probleme in a-mi asuma “noua” identitate. Simteam ca nu sunt autorizata sa ma schimb, ma simteam precum un impostor si aveam impresia ca din clipa in clipa ma vor descoperi. Ca o sa vina si o sa imi spuna: “Nu are rost sa te prefaci ca esti o persoana mai buna, stim ca in trecut ai fost diferita”. In fine, am luptat si cu vocea asta si am incercat sa imi spun “ai tot dreptul sa fii o persoana noua daca asta iti doresti”. Si dupa indelungi sedinte cu mine, a functionat. A inceput sa imi placa de persoana si de personalitatea mea tot mai mult, si nu am mai avut probleme in a ma identifica cu noua persoana. Am invatat sa spun NU altora cand trebuia sa imi spun mie DA. De multe ori ma simteam vinovata, si simteam un fel de datorie in a fi la dispozitia celorlalti in caz ca au nevoie de mine. Am invatat sa ajunt, insa fara a ma neglija pe mine.

Cum vrei sa iti dau daca eu nu am ? Exact, intrebarea asta mi-o adresam in momentele in care ma cuprindea rusinea sau acel simt ciudat al datoriei. Si piano piano am reusit sa imi exprim si sa imi sustin fara probleme punctul de vedere atunci cand era nevoie. Si am preluat intr-o proportie tot mai mare controlul asupra mintii mele, asupra emotiilor si reactiilor mele, pana am ajuns sa fiu eu actionar majoritar. Aceasta senzatie de stapanire de sine, de putere personala este imbatatoare si imi da curaj sa ma avant atunci cand poate altii nu ar face-o. Sunt entuziasmata si zambesc vietii, intampin cu bratele deschise fiecare zi si ma bucur in fiecare secunda ca respir si ca sunt sanatoasa. Eu sunt bine, tu esti bine, suntem amandoi bine! Adica am si reusesc sa iti dau si tie din prea plinul meu, iar atunci cand nu am ne lasam spatiu sa ne reincarcam amandoi bateriile si astfel intram in relatie “incarcati” si pregatiti sa functionam la parametrii optimi. Nu ma santajezi emotional, nu incerci sa scoti de la mine reactii doar pentru ca tu ai nevoie sa iti umpli anumite goluri si ai nevoie de anumite reactii ca sa te simti implinit. Stii ca sunt aici, iar eu stiu ca esti acolo. Cand suntem impreuna ne completam si discutam de la om mare la om mare, sau de la un nivel acceptabil de maturitate. Ador sa impartasesc experiente, ganduri si trairi. Evident nu pot fi receptate de fiecare persoana pentru ca fiecare are un alt sistem de organizare ca si persoana, are probabil alte valori decat ale mele, alte trairi interioare si cu totul alte experiente de viata. Intentia mea este sa trasmit mesajul celor care sunt pe aceeasi lungime de unda ca si mine, celor dornici sa guste din plin viata, celor care nu se tem sa isi asume raspunderea asupra vietii lor, dar cel mai important, oamenilor cu o doza mare de umanitate si receptivitate in ei.