“Ne dam seama ca am adoptat alegerile corecte din faptul ca ne simtim entuziasmati, plini de viata responsabili si dedicati” – din cartea Life Coaching – Annie Lionnet

Din momentul in care iau o decizie si pana ajung sa ma indoiesc de ea trec aproximativ 3 secunde. Mereu am fost anxioasa si nesigura, si mereu speriata de urmari deoarece era un lucru pe care nu prea puteam sa il controlez. Am reusit sa imi dau seama ca unul dintre lucrurile care pe mine ma tine in loc este faptul ca nu pot sa anticipez rezultatul si ca nu am puterea sa controlez totul. Copiii de cand se nasc se cred atotputernici si au impresia ca ei pot sa schimbe nenumarate lucruri si mai ales ca majoritatea problemelor din familie sunt datorate comportamentului lor. Astfel ca sunt stresati si ar face orice doar ca sa nu o vada pe mami suparata sau pe tati ca lipseste tot mai mult de acasa. Dar indiferent ca ajungi sa fii un copil extrem de supus si ascultator sau unul rebel, tati tot va lipsi de acasa si mami tot se va supara. Pentru ca supararea mamei si absenta tatalui au de a face cu problemele spirituale si neimplinirile fiecaruia dintre parinti. Tu biet s-a intamplat doar sa fii la mijloc. Am crescut enervant de ascultatoare, foarte receptiva la nevoile celorlalti si aproape niciodata la ale mele, si cu prea putina forta ca sa imi sustin punctul de vedere in diverse imprejurari. Si toate aceste actiuni si reprimari, aceste modele de crestere adoptate pe parcursul dezvoltarii mele au dus la probleme de tipul crestere in greutate, mancat compulsiv (extrem de mult dulce), anxietate, senzatia ca daca nu ma straduiesc sa controlez comportamentul meu si al celorlalti  o sa se lase cu cearta, etc. Aceasta incercare continua de a controla bine ceea ce spun, de a fi supereceptiva la starile celorlalti, de a incerca sa controlez si sa prezic raspunsul si atitudinea celorlalti ma secau la propriu de energie si imi lasau senzatia ca din clipa in clipa balonul se va sparge. Aveam nevoie sa controlez reactiile lor deoarece ma temeam daca cineva ar fi ridicat tonul la mine, mi-ar fi vorbit urat sau m-ar fi lovit si eu nu as fi avut curaj sa spun sau sa fac nimic. Am aproape 27 de ani si doar de 2 ani am inceput sa am curaj sa spun ceea ce simt si ceea ce cred fara sa ma tem de efecte secundare. Simt tot mai putin nevoia sa controlez oameni si situatii, de fapt stau si ma uit cu amuzament la modul in care interactioneaza cei din jurul meu ba chiar si la interactiunile mele cu ceilalti, fara sa ma simt anxioasa ci mai degraba increzatoare si matura. Ma uit si astept fara teama raspunsul sau critica celuilalt , si imi dau seama ca sunt in stare sa gestionez senzatii puternice fara sa rosesc, sa devin anxioasa sau sa ma pierd cu firea.

Intorcandu-ma la alegeri, nici acum nu stiu daca am ales bine sau nu , dar am invatat sa fiu mai relaxata si mai rabdatoare. Toate se intampla cu un motiv si nu este obligatoriu sa vad exact rezultatul acum. Am invatat sa am incredere in mine si sa astept cu rabdare raspunsul vietii la truda mea!

“Vietile noastre vor fi libere sa se desfasoare abia atunci cand vom ajunge sa gandim autonom” Nancy Kline