Cata energie ne cuprinde atunci cand stim incotro ne indreptam, care este telul si cand reusim sa mobilizam fortele noastre si ale celorlalti, dar mai ales cand totul functioneaza dupa cum am planuit si nu apar modificari si ajustari de facut pe parcurs.

Tot aceasi energie ne ajuta sa ajustam lucrurile din mers, sa ne intoarcem din drum cativa pasi si sa o reluam de la capat, pe un alt drum, sau atunci cand deziluzionati sau fara speranta, reusim sa gasim rezolvarea si sa dam de lumina.

Avem o singura sursa de energie interioara, pe care in functie de situatie, o transformam in energie pozitiva sau negativa, ca de exemplu felul in care reactionam la pierderea jobului sau a unei persoane iubite, sau despartirea de cineva drag.

Pe vremea cand inca traiau parintii mei, aveam prezenta idea de familie ca si cuib, precum un loc cald unde te poti intoarce mereu dupa ce ai colindat lumea, fiind locul in care gaseam concentrata toata iubirea familiei.

Cand parintii mei au murit, am simtit cum se destrama acest loc fermecator, si acolo unde gaseam o casa plina de iubire, de o mama si un tata si de placinte fripte pe soba, la reintoarcerea in satul natal gasesc casa si poate si placintele, dar nu mai gasesc iubirea si emotia, nu mai aud cainii latrand ,nici pisici mieunand, poarta nu mai scartie pentru ca aproape nici nu mai exista.

Lucrurile sunt inlocuite rand pe rand, si din ceea ce a fost odata casa parinteasca, a ramas doar.. o casa.

Odata cu disparitia acestui centru de binefacere pentru mintea si sufletul meu, Viata m-a obligat sa imi reconfigurez traseul, si sa o iau pe un drum alternativ. Ceea ce ma motivase pana atunci ca sa merg inainte, a disparut. Daca in trecut stiam in sufletul meu ca am un “acasa”, unde apelam mereu ca sa imi reincarc rezervele de iubire, motivatie, acceptare, validare, acum am ramas fara al meu “acasa”.

Mi-am regandit toata povestea, mi-am reinventat alt personaj, unul care este autonom, independent, self-motivated, si nomad. Mi-am recreat acel  “acasa” , care de data aceasta nu are locatie fizica, sau are daca este sa o luam asa..este unde sunt si eu. Acasa este in sufletul meu. Acasa sunt eu.

Din pacate uneori trebuie sa pierdem ca sa reusim sa apreciem pe deplin ceea ce D-zeu ne-a dat, si din pacate de multe ori cand ne dam seama , este prea tarziu ca sa mai putem schimba ceva, insa putem mereu in viitor sa aplicam lectiile invatate din experientele anterioarfe, pentru a nu mai repeta aceleasi greseli !