Ei bine, dese sunt momentele. Oamenilor le este mult mai usor sa judece si sa descurajeze, decat sa iti ofere un cuvant de incurajare. Acum trec printr-un moment de acest fel. Imi vine de fapt sa ma opresc din scris, sa ma ascund si sa plang. Imi doresc sa merg in Roma, sa fiu artist de strada, insa de cand am deschis gura si am spus celorlalti, repede mi-am auzit : “este mafie acolo”, “o sa platesti taxa de protectie”, “nu stii in ce te bagi”, “de ce nu incerci alte capitale?”..off, nu asta voiam sa aud acum.Sunt precum o samanta plantata, care a scos primele frunze si are nevoie de apa si dragoste, nu de otet si cola.
Da-o incolo de treaba. Inca nu ati invatat cat sunt de puternice cuvintele voastre? Cu vorba ta poti ucide sau poti proteja si creste. Tu alegi. Si daca tot ai doar o singura optiune, alege sanatos!
Biletul este cumparat, deci o sa merg oricum. O sa lupt si o sa ma zbat, pentru ca stiu ca am tot dreptul sa fiu acolo. Spiritual nu am nevoie de aprobarea nimanui ca sa traiesc, sau sa ma desavarsesc ca si persoana.
Daca nu incerc, nu o sa stiu niciodata cum ar fi fost sa lucrez in Roma. M-am lovit de aceleasi probleme inainte sa plec in Bari. Atunci m-au afectat mult mai mult cuvintele decat o fac acum. Dar trebuie sa imi scot scutul si sa il postez intre mine si vorbele descurajante pe care le primesc.
E posibil sa fie ceva adevar in vorbele lor, si m-as opri sa le analizez, insa ma tem ca daca fac asta, o sa imi piara curajul. Si oricum nu am extrem de mult acum, am tot consumat din el, si in ultima luna nu am avut multe evenimente care sa ma incarce. De fapt ar fi semi maratonul din week-end, unde am participat, insa ma tem ca nu face fata.
Cum cale de intoarcere nu am , la fel cum biletul este doar dus, o sa ma prefac ca sunt un copil care acum descopera lumea, si nu stie exact ce se intampla in lumea celor mari. Ce jocuri joaca acestia si care sunt regulile.
“Eu vreau doar sa desenez pe strada, nene, nu stiam ca nu se poate si aici!”
Leave A Comment