Cei mai frumosi ani din viata mea ii petrec de cand am inteles ca sunt singura responsabila de viata mea, de consecintele alegerilor mele, de alegerile pe care le fac in general. Cele mai frumoase momente si pentru tine, sunt cu siguranta acele momente in care detii tu controlul asupra ta, asupra gandurilor, asupra actiunilor pe care le faci. Pune stapanire pe tine un soi de putere dulce, iti place si vrei sa iti mentii starea de euforie. Cei mai frumosi ani din viata ta ii traiesti atunci cand intelgi ca TU si DOAR TU esti singurul responsabil de viata ta, si ca tu ai puterea sa o modelezi dupa pofta inimii. Auzim in jur vorbind atat de des despre faptul ca suntem „stapanii destinului nostru” , sau ca suntem noi cei responsabili de alegerile noastre, in consecinta de viata noastra, insa nu stiu cati dintre noi inteleg cu adevarat la ce anume se refera, ce actiune fizica implica aceasta afirmatie (nu ajunge doar sa afirmam) si ce actiuni trebuie sa intreprindem pentru a ajunge cu adevarat sa avem putere asupra vietii noastre. A stii sa fi responsabil de viata ta si a-ti asuma alegerile presupune un grad mare de maturitate. Un grad mare de constientizare a propriei personalitati si forta de a trai prezentul. Puterea mentala de a „trage” de mintea ta cand incepe sa tanjeasca dupa trecut sau cand petrece prea mult timp in starea de visare. Presupune curajul de a recunoaste atunci cand gresesti si de a-ti asuma in totalitate responsabilitatea asupra actiunilor tale. Curajul de a-ti lua viata in propriile maini si de a-i da forma pe care vrei tu sa o aiba. Sa nu mai invinovatesti pe nimeni de nereusitele tale sau de faptul ca te-ai nascut sarac sau poate intr-o familie disfunctionala. Lucruri de acest gen se intampla in fiecare secunda, in fiecare colt de lume, exact in timp ce tu citesti acest articol. Nu esti singurul, nu esti nici primul si nu o sa fi nici ultimul. Conteaza cum folosesti aceste nedreptati in favoarea ta, conteaza si mai mult cum si cat de repede reusesti sa iti schimbi perspectiva asupra vietii tale. O imensitate de unghiuri de unde o poti privi, o imensitate de variante de rezolvare.  Cred ca unul dintre lucrurile care ne este cel mai greu sa il facem este sa dam drumul lucrurilor carora nu ne sta in putinta sa le schimbam. Tinem cu dintii de ele, si ne consumam atat de mult si pierdem atat de multa energie incercand sa schimbam ceva ce nu tine de puterile noastre ca sa fie schimbat. Ajuta insa daca schimbi perspectiva, daca te concentrezi pe lucurile care tin de tine sa fie schimbate, lucrurile asupra carora ai control direct si foloseste acest material pentru a-ti atinge telurile. Aceste lucruri sunt materia bruta din care poti sa cladesti ceea ce doresti tu, si partea buna este ca poti sa le dai exact ce forma vor muschii tai. Da, muschii, corpul tau, silueta mult dorita. Este la un pas de tine, este la o alergatura distanta. 5, 10 km sau un maraton , mai aproape sau mai departe in functie de cat de mult dai tu. Deoarece da,  si corpul nostru este tot un raspuns al actiunilor noastre. Ia forma pe care o dorim noi. Adevarat, este greu. Daca ar fi usor, toata lumea ar fi fit. Crescuta la sat, faceam munca la camp si aveam grija de animale la fel  ca ceilalti  oameni din sat. Deoarece „asa se face”, „asa face toata lumea”, si „asa trebuie sa facem si noi”. Erm furioasa mereu, deoarece imi parea atat de nedrept, adica de ce eu trebuie sa imi petrec verile in soare la fan, in caldura aia insuportabila, transpiratie caldura si muste, in timp ce altii pleaca la mare, sau poate traiesc in case mari, au familii bogate, si nu au nici o treaba cu gospodaritul. Credeam ca daca asa m-am nascut asa trebuie sa si mor, urmand turma primita. Satenii. Dupa ce am inceput facultatea si am inceput sa lucrez verile in oras, nu am mai mers acasa atat de des. Cred ca mergeam undeva o data la luna, si stateam un week-end. Stand singura am inceput oarecum sa ma trezesc, si sa fiu mult mai constienta de mine, de personalitatea mea. Am inceput usor de tot sa ma modelez dupa pofta inimii. Insa nu m-am aruncat direct in laborator, deoarece nu am avut suficient curaj. In sufletul meu stiam ce  vreau sa fac  si cum as vrea sa arat, insa auzeam de fiecare data in capul meu acea voce care iti spune „nu ai dreptul sa faci asta’, sau „ nu e de tine”, „lasa pe altii, ei stiu mai bine”. Era un fel de politie a gandurilor mele, si ma facea sa ma simt „prost” de fiecare data cand incercam ceva. Simteam ca nu am dreptul sa fac lucrul respectiv, sau ca „nu e de mine” . Era vorba despre increderea de sine, incredere care nu a fost antrenata niciodata. Un mecanism vechi de 22 de ani si totusi nefolosit. Iti dau un exemplu: la 22 de ani am decis ca nu mai vreau sa imi petrec verile mulgand vaci, si am inceput sa imi caut un job in Cluj. Insa jobul pe care il cautam era exact pe aceeasi lungime de unda cu increderea pe care eu o aveam in mine. Imi cautam joburi gen: ajutor de bucatar. Imi doream joburi care sa nu ma faca sa ies din zona mea de conform, joburi care sa nu imi „ceara” sa vorbesc prea mult, unde totul se face mecanic si unde nu trebuie sa vorbesc prea mult si nu trebuie sa imi asum mari responsablitati, si cel mai important, unde nu mi se cere parerea asupra niciunui aspect. Nu aveam incredere in mine, nu ma iubeam deloc, nu intelegeam de ce mi s-a dat viata asta deoarece oricum nu imi place si nu am ce sa fac cu ea, nu sunt buna de nimic. Doar o zi am rezistat ca si ajutor de bucatar, deoarece am curatat atat de mult usturoi si am ridicat atat de multe oale cu cartofi ca sa le pun pe foc, incat am inceput sa am un deja-vu. Parca eram din nou in sat, acasa. Oricum, m-am angajat ca si vanzatoare de sushi. Ai spune ca e din lac in put, as spune la fel daca nu as fi avut un avantaj foarte mare. Faptul ca eram singura si aveam timp pentru mine, am inceput sa desenez portrete si sa citesc carti de dezvoltare personala. Curand lunile au trecut, la fel si stima de sine incepea sa infloreasca timid, destul de incet insa sigur. Avand banii mei, am hotarat sa ma inscriu la o sala de aerobic. Era un lucru pe care mereu  l-am visat, si in sfarsit aveam bani ca sa merg si eu. Atunci m-am indragostit de sport, si am inceput aceasta aventura care mi-a schimbat viata. De felul meu eram foarte stresata, si obisnuiam sa ma stresez absolut din ORICE. In special ma stresam pentru lucrurile pe care nu puteam sub nici o forma sa le schimb. Atitudinea si gandurile celorlalti in special. Dupa cum spuneam, sportul m-a salvat, in special orele de Rebound, dupa care eram innebunita. La fiecare saritura, la fiecare squat parca mai iesea putin stres din mine. Curand am ajuns sa ma „curat”, sa ma „limpezesc”. Ma simteam mai libera,  imi simteam gandirea mult mai limpede. Incetul cu incetul, actiune dupa actiune, increderea in mine a inceput sa creasca tot ma mult, acum era in plina floare. Am tot continuat sa fac lucruri, sa am activitati diverse, si am tot schimbat pana am vazut ce strada vreau sa apuc in viata. Nu a fost usor deoarece a trebuit sa dau mult cu capul, la fel ca si orice persoana care vrea sa isi faca experienta de viata. Inteleg prin ce treci acum , deoarece la fel ca si tine, si eu am fost tradata de prieteni,  folosita si parasita de presupusi iubiti, injurata si criticata, lovita adanc in suflet dar si fizic. Unele experiente sunt mai dure altele mai light, insa toate te intaresc si te fac sa iti inveti lectia. Cu fiecare lovitura ai ocazia sa fi si mai puternic, sa te ridici cu si mai mult curaj si forta decat inainte. Fiecare cazatura poate fi un nou inceput. Acum traiesc cei mai frumosi ani, pentru ca simt ca am renascut. Am avut curajul sa imi dau singura forma care imi place, sa aleg EU ce activitati vreau sa am, sa aleg EU ce sa simt si cand sa simt, sa imi aleg EU drumul si oamenii de care ma insotesc in aceasta calatorie. Spune DA primul, inainte sa spuna altii NU in locul tau. La urma urmei, ce poate fi mai rau decat situatia in care poate te afli acum? Continua pe drumul ales de tine, si tine mereu prezent in minte gandul ca daca nu iti place locul in care te afli acum , tine doar de tine ca sa schimbi, si ca orice vis ai alege sa iti indeplinesti,  ai tot dreptul sa ajungi la el, pentru ca este AL TAU!