Cum stiu daca este dreapta lupta mea?
acest gand imi consuma multa energie, atunci cand ma las acaparata. Pentru cateva secunde am clar in minte ceea ce vreau sa fac, scopul, pretul pe care trebuie si sunt dispusa sa il platesc, sacrificile pe care ma angajez sa le fac, si sunt extaziata de fiecare data cand incep sa gust din rezultatul muncii mele. Insa are loc des in mintea mea acest switch, prin care trec de la acele cateva secunde de claritate si viziune, la confuzie totala, suparare, anxietate,depresie. In acest stadiu simt ca parca tot ceea ce fac nu are nici un sens,nici pentru mine nici pentru ceilalti, ca nu am nimic valoros de oferit. Imi pierd viziunea si ma deprim. Am zile in care imi doresc sa mor, la fel cum am si zile in care simt ca imi vine sa zbor de fericire. Cum as putea face sa fiu constanta ca si traire interioara? As vrea ca in zilele in care fericirea atinge cote maxime, sa pot sa “conserv” putin din aceasta stare, iar in zilele in care “cad”, sa pot folosi starea pozitiva ca si antidot.
Starea imi este influentata de oamenii cu care interactionez , de vreme, de oras, de stadiul proiectelor mele, de calitatea si cantitatea muncii mele ca si artist de strada, daca reusesc sa alerg sau nu in ziua respectiva, daca ajung si la sala, daca am reusit sa scriu articolul propus sau nu, daca am reusit sa studiez pentru curs, daca am desenat caricatura pe care o vroiam, daca si atati de daca..
Poate pentru ca sunt prea multe, si nu reusesc sa le tin pe toate in frau in acelasi timp..una merge bine astazi, dar alta mi-a scapat. Si tot asa. As reduce, insa nu pot. Nu as stii la ce sa renunt, si simt ca toate acestea vor duce undeva cu siguranta. Dupa cum spunea Steve Jobs, “you can’t connect the dots looking forward; you can only connect them looking backwards. So you have to trust that the dots will somehow connect in your future”. Deci “keep pushing”, si priveste sa vezi ce se intampla.
Eu continui sa imping lucrurile, si sa construiesc in directia dorita, insa cateodata mi se pare atat de greu (psihic), incat imi vine sa renunt. Este greu sa iti mentii focusul pe un anume proiect atunci cand toate celelelate aspecte ale vietii stau sa se darame.
Cred ca ideal ar fi sa lucrez in paralel asupra tuturor aspectelor importante ce privesc viata mea: profesional, personal, social,sexual,sentimental,spiritual.
Daca am mai multe aspecte ale vietii, asta inseamna ca am mai multe planuri pe care trebuie sa actionez. Asta inseamna mai mult focus, mai multa concentrare, un consum mult mai mare de energie.
Lupta mea cea mai mare, din punct de vedere psihologic, simt ca o duc atunci cand trebuie sa aleg intre cariera si familie. As vrea sa fiu acolo, sa lupt alaturi de ei, sa imi ajut mama, insa in acelasi timp simt ca pot sa contribui intr-un mod mult mai practic daca sunt aici, prea departe de ei cateodata, si lucrez. Am observat tendinta inimii mele de a se raci si de a se detasa treptat de tot. Usor ma sperie si simt ca ma transforma cateodata intr-un robot. Cateodata nu mai simt nimic, imi vad vechi prieteni, candva foarte dragi, si nu simt nimic. Ma intristez, deoarece imi e dor sa simt placerea revederii, sa tresar de bucurie. Stau rece, nu simt absolut nimic. Ce mi se intampla? In acelasi timp, simt cum aceasta stare ma ajuta sa razbat si sa trec peste orice lucru negativ cu o foarte mare usurinta. Poate doar mi-am construit un detestabil scut de protectie, dupa cum imi spunea o prietena. Imi doresc sa am o persoana langa mine, sau as inventa o aplicatie daca as avea capacitatile necesare, prin care sa imi fie traduse si explicate starile mele de zi cu zi, stari contradictorii de la minunt la minut, interactiunile mele cu ceilalti oameni. As vrea ca o voce exterioara sa imi spuna “ceea ce ti-a spus tipul,inseamna de fapt…” sau “..simti acest lucru deoarece…si este perfect natural si normal pentru tine”. Dar nu am aplicatia, si nici persoana, si nici nu cred ca o sa fie prea curand. Dar ma am pe mine,am intuitia mea, am instinctul care, daca privesc in trecut, m-a indrumat inspre calea mea dreapta atunci cand l-am ascultat. Trebuie doar sa cred in mine mai mult.
Privesc in trecutul meu si sunt multumita de progresul meu, de cresterea mea. Am de asemenea si regrete, insa incerc sa nu hranesc starile negative. Incerc sa imi iau doar lectia si merg mai departe, si ma rog ca “punctele” sa se uneasca ceva mai repede.